Un muzician din Adjudeni spune că celebrul dans care face furori printre petrecăreţi, în special printre nuntaşi, este creaţia sa. Anton Giurgilă (74 de ani), basistul Fanfarei de la Adjudeni, spune că melodia a fost compusă în timpul repetiţiilor cu celebra fanfară Zece Prăjini. Pe nea Anton, aşa cum i se spune, l-am găsit pe prispa căsuţei lui din Adjudeni. Are o pălărie nouă, zâmbeşte încontinuu şi este pregătit să dea timpul înapoi cu ­­40 de ani, pe vremea când muzica era o meserie. Spune că i-a plăcut mereu să cânte, aşa că n-a ratat prima ocazie să se înscrie într-o trupă „profesionistă“.

Avea 27 de ani când a auzit că se caută un basist la Fanfara Fabricii de Ţevi din Roman. „Nu aveam voie să ieşim din note şi nici să cântăm după încheierea programului“, povesteşte Anton Giurgilă. Cu toate acestea, bărbaţii rămâneau şi repetau până seara târziu. Acolo i-a cunoscut pe instrumentiştii cu care avea să formeze mai târziu Fanfara de la Adjudeni. La început nu beneficiau nici măcar de instrumente, până când parohul din Adjudeni a făcut „un fel de chetă“ pentru ei şi le-a cumpărat cele necesare. „Cu banii noştri am luat doar două basuri. Am dat fiecare câte 15 lei pe vremea aia“, îşi aminteşte Giurgilă.

S-au întâlnit şi s-au împrietenit cu muzicanţi din Fanfara Zece Prăjini. Făceau repetiţii împreună şi învăţau unii de la alţii tot felul de cântece. Anton Giurgilă îşi aminteşte cum au inventat „Pinguinul“, în colaborare cu Ioan Ivancea, fostul lider al celor de la Zece Prăjini, decedat în 2006.

„Melodia era săltăreaţă şi toată lumea îi zicea «Pinguinul», pentru că aşa se dansa, ca mersul lor”, spune Giurgilă. Fanfara care îşi începuse cariera cu binecuvântarea preoţilor a ajuns să fie contra-recomandată de unele feţe bisericeşti prin anii ’70, din cauza acestei melodii. „Oamenii în vârstă, care făceau ce spuneau preoţii, îi