Afirmaţia de acum câteva zile a lui Traian Băsescu în calitate de preşedinte al României despre România, "o ţară muribundă", m-a scos din sărite, m-a făcut să exclam din nou: "Asta sună ca dracu'!". Nu de puţine ori am fost interpelat sec de ziarişti şi politicieni, dar şi oameni obişnuiţi cu fraza: "Dvs-tră l-aţi creat pe Traian Băsescu!". Tonul interpelării era oarecum al unui reproş, însoţit adesea de un soi de compătimire, amintindu-mi-se de exclamaţia lui Traian Băsescu: "Petre, eşti cel mai bun!". Uneori am ripostat spunând că nu l-am susţinut pe Traian Băsescu pentru a deveni preşedinte, alteori am zâmbit gândindu-mă că din relaţia mea cu Traian Băsescu am învăţat că viaţa nu prea e generoasă, chiar dacă am fost educat să fiu în primul rând generos în viaţa mea.

Cum am fost spre exemplu când l-am impus pe Traian Băsescu să devină ministrul Transporturilor în Guvernul CDR-PD în decembrie 1996 împotriva respingerii categorice din partea preşedintelui Emil Constantinescu şi a conducerii CDR. I-am adus ca miniştri în primul Guvern democratic ales după Revoluţie pe care l-am format pe Ion Aurel Stoica, Anton Vătăşescu, Eugen Dijmărescu, Adrian Severin, Doru Viorel Ursu, Adrian Năstase, Victor Babiuc şi pe Mugur Isărescu ca guvernator al BNR. Ar fi însă cu totul impropriu să spun că "i-am creat".

E adevărat că pe Traian Băsescu l-am promovat de 5 ori ca ministru al Transporturilor şi drept candidat pentru funcţia de primar general al Capitalei. Dar nu aceste exerciţii politice l-au făcut pe el ca la 3 ani după ce câştiga preşedinţia PD cu moţiunea "O Românie puternică, o Românie social-democrată" să ducă în câteva minute, fără dezbatere, întregul partid în Partidul Popular European, de dreapta.

Însă, aşa cum am afirmat public nu o dată, eu mă situez politic împotriva lui Traian Băsescu pentru prezent, iar nu pentru trecut. Ca preşe