Sub presiunea falimentului national, Guvernul pare sa fi facut, in sfarsit, o parte din ceea ce promite de la instalare: restructurarea aparatului birocratic.

Intr-o defilare cu iz propagandistic, menit sa imparta la centima atat costul politic, cat si meritul deciziei, ministrii au dat raportul taierilor.

La socoteala totala iese o reducere de peste 10.000 de posturi. Este putin in comparatie cu cele peste 100.000 de disponibilizari despre care se vorbea in presa, citand surse apropiate negocierilor cu FMI, si putin probabil sa fie suficient.

Mic sau nu, este totusi un prim pas in directia restructurarii, care ridica insa niste semne de intrebare destul de complicate.

Posturi ocupate sau vacante?

In primul rand nu e clar, deocamdata, cate dintre posturile desfiintate sunt ocupate. Cu alte cuvinte, cate disponibilizari presupune in mod real aceasta restructurare. De exemplu, la ministerul Administratiei si Internelor pica 1.225 de posturi, care fusesera deja bblocate.

Sigur ca atata timp cat posturile vacante erau bugetate, reducerea lor este binevenita pentru ca banii pot fi folositi in mod oficial in alte scopuri, dar nu acesti bani provoaca deficitul.

Dar fara disponibilizari reale, adica fara salvarea unor bani care se plateau efectiv luna de luna putem vorbi despre o economie reala la buget. In plus, un angajat inseamna mai mult decat salariu bugetat. Inseamna tot ceea ce consuma acel om la serviciu incepand cu factura la telefon, la benzina, la costul consumabilelor si al curentului electric.

Daca restructuram doar scaune goale, nu vom avea cine stie ce efect asupra cheltuielilor bugetare.

In orice caz, faptul ca pot fi reduse dintr-un condei peste 10 de mii de posturi, ocupate sau nu, ne da o prima dimensiune a dezmatului pe bani publici comis de liberali