Primăvara. Vara. Toamna. Iarna. Apare o dată pe anotimp. Din 2001 pe net şi cu 23 de numere în spate, Tiuk! este cea mai importantă revistă exclusiv virtuală din literatura contemporană. Iarna 2001-2002. La Bucureşti apare Fracturi, revistă a literaturii tinere, editată de Corporaţia Iubirii Subterane, avîndu-l ca director pe Marius Ianuş. La Braşov, Mihail Vakulovski, prezent şi-n primul număr al Fracturilor cu două pagini despre Cristian Popescu, pune la cale Tiuk!-ul, alături de alţi cinci redactori: Alexandru Vakulovski (la acea vreme student la Cluj), „braşovenii“ Nicoleta Cliveţ (critic literar şi profesor), Carmina Trâmbiţaş (avocatul şi corectorul revistei), Viorel Ciama (matematician şi webmaster) şi, teoretic, din Bucureşti, Dan Perjovschi („artist-ziarist aflat într-un program de disidenţă faţă de conformismele intelectuale româneşti“). Ne aflam la doar un an de la o dublă lansare, care e posibil să fi schimbat percepţia asupra revistelor culturale. Anul 2000 adusese pe piaţă Ziarul de duminică şi Observator cultural. Să fie vorba doar despre o întîmplare fericită sau despre un act de conştientizare? Percepute iniţial ca reviste generaţioniste, noile reviste să fi schimbat nu numai aerul, dar să fi declanşat şi o emulaţie?
Un lucru e cert. Odată cu Fracturi şi Tiuk! se poate discuta despre afirmarea unei noi generaţii literare, într-un context îmbunătăţit simţitor şi încă ofertant. Plecate pe două căi diferite de „vizibilitate“, una tipărită, Fracturi (continuatoarea unui cenaclu, a unor programe de club şi reluată într-o scurtă serie în 2003) şi cealaltă virtuală, Tiuk! (cu apariţie constantă, dar şi generatoare a celor mai inedite premii literare, date în saci de cartofi), cele două reviste devin principalele exponente de editare şi de promovare a aşa-zişilor douămiişti. Legăturile simbolice se vor menţine, „clasica“ revistă tipări
