Revista Tiuk! a apărut în iarna 2001-2002, un moment nepotrivit pentru a lansa on-line o revistă de cultură, pe cînd Internetul era încă o unealtă puţin folosită. Aventura pornită de Mihail şi Alexandru Vakulovski (împreună cu o echipă „tehnică“, dar pricepută şi la scris, webmasterul Viorel Ciama, Carmina Trâmbiţaş şi Nicoleta Cliveţ) a strîns încă de la primul număr coechipieri deloc neglijabili: Liviu Ioan Stoiciu, Marius Oprea sau Dan Perjovschi – membru fondator şi colaborator permanent. Acestei echipe i s-au adăugat şi alte nume de-a lungul timpului, astfel încît Tiuk! şi-a cîştigat un loc solid pe piaţa revistelor culturale, fără ca mediul său de existenţă să fie o piedică pentru public. Deşi predominant literară, Tiuk! e o revistă în care literatura stă alături de opinii, de interviuri, de portrete de personaje de care nu vrem să ne amintim decît ca să le punem la stîlpul infamiei (mă refer la rubrica „Pişa-ne-am pe mormîntul lor“ a lui Marius Oprea care a radiografiat 24 de portrete de comunişti), de o panoramă asupra revistelor intitulată „(nu) mai citiţi“, cronici muzicale, fragmente de piese de teatru (de Dumitru Crudu şi Matei Vişniec). Limbajul liber al revistei există pentru că nu îi obligă nimeni şi nimic la altceva. Ce înseamnă o revistă la liber pe Internet? Că fiecare se poate exprima conform personalităţii sale, în timp real. De exemplu, Victor Ciama, care deţine rubrica „Ce ne enervează“.

Tiuk! are o bază de date consistentă de autori români şi basarabeni publicaţi în paginile sale virtuale, de la cei mai tineri şi mai puţin cunoscuţi (în 2002) pînă la cei consacraţi. Rubrica „MY3“ alegea la început un număr de trei scriitori a căror operă eraexpusă prin cîteva fragmente şi apoi analizată printr-un „eseu despre“, printr-un interviu şi printr-o anchetă. În timp, revista nu s-a mai limitat la doar trei autori/rubrică. Interviu