De dimineaţă, iar a trebuit să mut maşina. Două săptămîni a stat pe locul la inginer care a fost plecat în concediu şi a stat bine. Dar a venit inginerul. Dup-aia m-am tot gîndit: un’ s-o pun? Şi-am ochit un loc mai în lateralul blocului, chiar sub un dud, şi mi-am zis că n-o pune nimeni acolo că pică dude. Bun loc! Şi uite că de dimineaţă cînd să plec, o văd cu antenele-n sus. Ştiu şi al cui e locul, e ţiganul ăla de la patru care are şcoală de condus. Cre’ că are mai multe locuri, al dracului ţigan! Dacă e posibil aşa ceva… Mă întorc acasă nervos, ca să iau cheia şi ţip la nevastă-mea: "Cînd vorbeşti cu aia de la ADP pă care ziceai c-o ştii?". Cică şi aia e în concediu. "Bă, da toţi îs în concediu?! Numa’ noi muncim în ţara asta?" Acum, adevărul e că mai am şi eu şapte zile, dar le ţin pentru septembrie că se ieftineşte pe litoral. De ce să merg acu cînd se duc toţi miticii?

Am tot ţipat la nevastă-mea, că eram foarte, foarte nervos şi m-am dus s-o mut. Dau să o scot şi apare Sandu care cară de dimineaţă nişte scaune la ghenă. "Hai dă-o în spate, dă-o-n spate... acuma îndreaptă roţile!" "Lasă-mă, dom’le în pace! Ce, crezi că io nu ştiu s-o scot!?" El zice: "Vedeţi că o băgaţi în dud!". "Păi, de la nervi o bag, că nici nu mai ştiu care-i dreapta, care-i stînga." Ţip la Sandu: "Acum e bine? Îs drepte roţile?". Sandu nu mai zice nimic, doar dă din mînă. E bine. Trece nevastă-mea spre metrou. "Vezi că urli de ne ştie toată parcarea!" Sandu aşteaptă să-i dau ceva. N-am. "Şi acuma unde-o pui?" La dracu’ o pun! "Vezi că ai două sandvişuri în geantă... să nu-ţi mai iei shaorma că-i scumpă!"

O pun tot la inginer pînă deseară că n-am ce face. Mai stau cinci minute s-o curăţ de dude şi plec şi eu spre autobuz.

O viaţă uşoară şi plină de satisfacţii

Deci, dacă îţi merge ceva prost de dimineaţă îţi merge toată ziua. Asta zice legea aia a lui Murphy.