Marian Truţă s-a născut la 24 aprilie 1960, în Bucureşti. A publicat un volum de povestiri, Vremea renunţării (Bastion, 2008). Este membru al Societăţii Române de Fantasy şi Science Fiction. Marian, au trecut şase luni de la înfiinţarea SRSFF. Care ar fi realizările societăţii în această perioadă? În primul rînd, constituirea SRSFF a fost o mare realizare în sine, avînd în vedere faptul că societatea reuneşte o serie de nume importante, zic eu, din sefeul românesc. Al doilea lucru important realizat de SRSFF este relansarea cenaclului ProspectArt, un atelier literar care îşi propune să aducă în faţa publicului autorii români de SF. Mă rog, deocamdată doar pe cei din Bucureşti, dar intenţionăm să prezentăm şi autori din alte oraşe. Apoi, am devenit vizibili pe Internet, destul de bine, spun eu, datorită site-ului, care, după o perioadă de căutări, s-a aşezat pe un făgaş interesant. Site-ul societăţii (www.srssff.ro), în noua formă, pare a fi mult mai viu. Articolele publicate au stîrnit discuţii, controverse... Parcă-parcă ceva se mişcă... Crezi că fandomul virtual este mai viu decît cel din realitate? Cei interesaţi de SF au început să ne viziteze din ce în ce mai des, avem deja un public constant, articolele, dar şi comentariile vizitatorilor stîrnind, nu de puţine ori, adevărate furtuni. De idei, fireşte. Ceva-ceva se mişcă, într-adevăr, şi nu numai pe siteul SRSFF. Fandomul virtual nu este neapărat mai viu, el îşi trage seva din fandomul real. Mediul virtual propune mijloace de exprimare mai la îndemînă, accesul la informaţie este, evident, mai uşor, iar reacţia la un eveniment sau altul se poate face, practic, instantaneu. Din nefericire, ambele medii – virtual şi real – au şi propriile limite, pe lîngă avantajele specifice. Spre exemplu, întîlnirile directe între membrii fandomului sînt destul de greu de organizat, din varii motive. Dar comunicarea pe vi