O singura data in viata am asistat la nasterea unei coalitii, dar la moartea sa, de trei ori. si de aproape, cu sentimentul zadarniciei pe care il are orice doctor chemat la patul unui bolnav incurabil. Povestea cu Alianta D.A. e mai recenta – dar mai ales ce se intampla azi imi aminteste de coalitia de guvernare CDR-PD-UDMR, pentru ca a fost tot o coalitie de vreme rea, cu criza, FMI si tot tacamul.

Sa ne intelegem: eu nu cred ca situatia de azi e mai grea decat cea lasata mostenire de dl Vacaroiu in 1996. si nici nu e criza de azi din vina coalitiei de azi. Strict vorbind, dintre partide, numai liberalii au o vina pentru ce se intampla azi, ca pretul mentinerii lor la putere in ultimii doi ani a fost cheltuiala nesabuita, pretul direct al cheltuielii lor nesabuite a fost downgradarea noastra pe pietele externe cu consecinta scumpirii dramatice a creditului, si iaca asa am ajuns iarasi la FMI. Dar chiar daca aceasta coalitie nu e responsabila de criza, criza ii va fi atribuita, mai ales daca se iese greu sau tarziu, si nu doar de mercenarii TV, ci de toata lumea. Atribuirea responsabilitatii e primitiva in lumea publica: nu o ia nimeni pe fir inapoi, cine e la carma da socoteala.

Care sunt faptele? Am luat un imprumut necontestat de la FMI – numai liberalii ragusesc cu sloganuri din Scanteia cu vanzarea tarii catre camatarii internationali – si am reusit sa ne intelegem cu acesti oameni buni asupra a ceea ce e de facut – deocamdata concedii, nu concedieri, si inghetari de salarii. Perfect! De asta am facut coalitia, ca sa nu existe blocaj parlamentar la aceasta politica de stabilizare care nu are alternativa. Ca atare, de ce trebuie sa rupem si coalitia asta acum, in septembrie? Ca doamna Udrea nu suporta sa nu arunce bani pe imaginea ei si sa fie criticata de Vanghelie pentru acest lucru? Ca si-a dat seama PDL ca, asa cum bine a observat