Magazinele şi restaurantele săteşti au fost şi au rămas pasiunea mea. Motivul principal: doza mai mare de neaşteptat decît în cele orăşeneşti, care sînt, cît de cît, organizate şi clasificate. Posibilitatea, aproape nelimitată, a surprizelor: nu pe criteriul calităţii, ci urmîndu-l pe cel al bizareriei. Şi pe al preţurilor microscopice. Pentru lucruri, în general, inutile.
În satul Pîrteştii de Sus, din comuna Cacica, magazinele şi localurile autohtone depăşesc media. Nicăieri în ţară, pe unde am mai umblat, nu am mai găsit asemenea complexitate. S.C. Mărţişor, compania locală ("c"-ul mare nu e întîmplător…), gestionată de o doamnă, Elena Boloca, deţine, în centru şi în nişte sedii fulminante (clădiri de tip nou, roz sau cu colonade şi etaj), următoarele: atît un magazin de articole de îmbrăcăminte, cît şi de mobilă şi alte produse casnice; o cramă, cîrciumă şi cofetărie; o alimentară, situată în aceeaşi clădire cu precedentele; un restaurant făcînd parte dintr-un hotel ce urmează a fi dat în folosinţă.
Despre dna Boloca aflu, de pe la localnici, că a fost gestionara Alimentarei de altădată, iar de pe Internet " că a candidat la Primărie în 2008, din partea PSD-ului şi că "aduce pîinea caldă pe mesele locuitorilor din Cacica de 15 ani". Ea reprezintă unul dintre modelele de succes feminine ale comunei: se pare că, aici, femeile sînt cele care gestionează afacerile locale, bărbaţii fiind, probabil, ocupaţi cu treburi mai serioase, cum ar fi agricultura: coaforul şi second hand-ul local sînt conduse tot de o doamnă, la fel una dintre pensiuni (Casa Rita).
Dar pe dna Boloca nu o întrece nimeni. Nu contează prea mult că, la cele două restaurante ale ei, Crama şi noul Mărţişor, nu poţi mînca decît aceleaşi feluri, care reprezintă doar, să zicem, o jumătate din ce e scris în meniu, şi anume tot soiul de paneuri " şnitel de pui cu şniţel de porc şi c
