Machiajul este o odă adusă feminităţii. La fel de vechi ca şi cosmeticele, ludic şi efemer în acelaşi timp, el urmează moda. În prezent, machiajul este un mod de exprimare, cel mai bun aliat al femeii pentru ascunderea imperfecţiunilor cutanate.
Din cele mai vechi timpuri, arta machiajului a avut un rol deosebit de important în transfigurarea femeii. Aplicarea atentă a machiajului pe faţă poate deveni întâlnirea dintre ceea ce este femeia şi ce şi-ar dori să fie. Un nou chip poate conferi o mare încredere în sine. Machiajul este folosit pentru trezirea şi stimularea anumitor sentimente şi calităţi, atât în persoana care se machiază, cât şi în cea care o priveşte. El face femeia să se simtă completă. Chiar şi înfăţişarea cea mai naturală este cultivată deseori cu osteneală.
Istoria machiajului
Prima menţiune referitoare la produsele cosmetice datează din anul 4000 î.d.H., în Egiptul antic. Femeile cu o anumită poziţie socială aplicau pe faţă o cremă verde, din minereu de cupru, pentru a-şi defini trăsăturile. Foloseau uleiuri parfumate şi îşi pictau sprâncenele cu o cremă obţinută din seu de oaie şi plumb. Se pare că foloseau parfumul pentru a acoperi mirosul machia-jului facial.
Vechii egipteni foloseau produse cosmetice pe bază de mercur. Ingredientele celor moderne sunt încă o „surpriză“ pentru cei care le folosesc: spre exemplu, rujul conţine o substanţă gelatinoasă obţinută din solzi de peşte. Aceasta, denumită „esenţă de perlă“, se obţine de la hering, fiind unul dintre multele produse derivate obţinute din peşti. Culoarea roşie a rujului este, de fapt, dată de carmin, rezultat din zdrobirea carapacelor unor anumite insecte.
Produsele cosmetice de uz extern sunt folosite la modificarea sau îmbunătăţirea înfăţişării pielii, părului, unghiilor, buzelor şi a ochilor. Vopseaua de corp, utilizată ca ornament sau în c
