Raportat la alţi scriitori din generaţia intermediară (nici tinere speranţe, nici realmente consacraţi), Andrei Bodiu este un autor destul de productiv.
In cincisprezece ani, câţi sunt de la debutul său prin Cursa de 24 de ore, a mai publicat trei volume de poezie, incluzând recentul Oameni obosiţi*, un roman, Bulevardul eroilor, un jurnal de călătorie, patru studii critice (pe un arc de cerc intins: Coşbuc şi Cărtărescu, Şapte teme ale romanului postpaşoptist şi Direcţia optzeci in poezia română), plus o monografie (despre Ion Barbu). La acestea se adaugă o antologie generaţionistă şi un compendiu de uz didactic, realizate in colaborare, organizarea unui Maraton de Poezie, a unui Colocviu Naţional Universitar de Literatură Română Contemporană şi – nu in ultimul rând – o epuizantă activitate de decan la Facultatea de Litere a Universităţii „Transilvania" din Braşov.
CV-ul editorial şi academic apasă asupra poemelor mai noi, marcându-le in două moduri. Mai intâi, pare clar că Andrei Bodiu e un profesionist al scrisului, capabil de a se manifesta in mai multe genuri şi beneficiar al propriei ritmicităţi. Pe de altă parte, la efortul creativ se adaugă zădărnicia birocratică. Prins ca intr-o menghină in angrenajul invăţământului superior, in al cărui sistem indeplineşte o funcţie de inaltă răspundere, confiscat de şedinţe, consilii, audienţe şi expertize, terorizat de deadline-uri, universitarul braşovean evadează intr-o poezie „tranzitivă", aproape descriptivă, in care se plânge versificat.
Astfel, al treilea episod din Metroul din Bucureşti ne va spune mai puţine despre subteranul metropolitan şi mai multe despre starea unui ins tracasat, epuizat, venit in Capitală cu o geantă plină de documente importante. Văzând un tip ultrarelaxat de pe un panou publicitar, omul nostru din provincie se gândeşte la un schimb convenabil pentru el de identităţi, d