Cel mai des intalnit raspuns printre DJ este „la absolut nimic!". Cu foarte putine exemple contrare. Un DJ bun este mai degraba un trendsetter decat un urmaritor de topuri, pentru ca primele 40 de pozitii dintr-un top cu 100 sunt ocupate de melodii vechi sau foarte vechi in raport cu ritmul nebun al cluburilor. Din fericire, a trecut vremea cand topuri credibile aveau doar MTV-ul sau radiourile generaliste (care dau muzica de toata mana). Billboard-ul, cu toate genurile in care e divizat, nu o sa va ajute nici el prea mult pentru ca se bazeaza pe vanzarile din Statele Unite, unde numarul de discuri cumparate de fani nu are aproape nimic de-a face cu valoarea single-ului. SUA sunt tara lui McDonalds si in materie de muzica. Foarte slaba diversitate in topuri, ceea ce e un paradox in conditiile in care americanii chiar au muzicieni talentati si care nu seamana absolut deloc unuii cu altii ca stil, viziune asupra muzicii, etc. Pur si simplu inventivii, „deosebitii" si nebunii autentici lovesc topurile tarziu sau deloc. „Statele" sunt zona aceea crepusculara in care un cantec poate sa fie azi un esec de vanzari total, iar peste un an acelasi cantec, fara sa fi fost modificat, fara sa-l cante altcineva si fara sa apara pe coloana sonora a unui film, ajunge number one. Practic Billboard-ul este supus vointei poporului care chiar nu se prinde ca are un belciug in nas de care il trag tot felul de baieti destepti numiti producatori. DJ-ul nu poate sa astepte dupa astfel de chart-uri. El trebuie sa fie un selectioner. Si e la fel de riscant ca la fotbal.

Dar de ce nu poate DJ-ul sa se ghideze dupa topurile de radio sau MTV, etc.? Ei bine, topurile de la radio sunt chiar cea mai mare gogoasa care a fost data spre mestecat si inghitit cetatenilor. Un top bazat pe numarul de difuzari la un post de radio unde un singur om face play-list-ul (ADIC~ STABILESTE NUM~RUL DE DI