Evolutia din ultimii ani a invatamantului superior prevestea impasul la care s-a ajuns. Impas mult mai profund decat cel care apare la suprafata in aceste zile. Universitatile de stat si private, prevalandu-se de autonomia universitara, au scapat de sub orice control al statului.
Statul este responsabil in fata cetatenilor contribuabili de legalitatea si calitatea serviciilor aflate in piata. Inclusiv a serviciilor educationale. In masura in care legislatia nu e clara sau cetatenii nu sunt informati prin toate mijloacele posibile asupra situatiilor ilegale care apar, statul este vinovat de neindeplinirea responsabilitatilor pentru care incaseaza taxe si impozite. Iar cand este facuta cu buna stiinta, capata conotatii penale prevazute de legea raspunderii ministeriale.
Existenta unei singure agentii de acreditare de stat, care detine monopol in aceasta activitate, conduce, in originala “traditie” romaneasca, la coruptie si trafic de influenta. Asa se explica faptul ca din 18 universitati evaluate institutional de catre ARACIS, 14 au primit calificativul “grad ridicat de incredere”, ceeace contrazice flagrant perceptia cetatenilor, conform careia universitatile, in majoritatea cazurilor, vand diplome celor care le doresc si au si banii necesari sa le cumpere. Au fost acordate, probabil, milioane de diplome, avand antetul ministerului, fara acoperire in competentele pe care le presupun. Se platesc acum politele a 19 ani de nereformare a educatiei, iar cei mai afectati sunt tinerii care nu pot beneficia pe deplin, in piata muncii, de drepturile oferite de aceste diplome.
1. Programele de studii acreditate de catre ARACIS, dupa criterii fara nici o legatura cu standardele folosite in SEIS (Spatiul European al Invatamantului Superior) nu sunt, unele dintre ele, mai performante comparativ cu cele “renegate” acum la Universitatea Spiru Haret.
