Asistăm la o unificare a contrariilor. Când am venit aici, se construia kitsch şi se renovau frumos case vechi. Acum se dărâmă case vechi pentru a se construi kitsch.
Astăzi am întâlnit un om care trăieşte zilnic, de mulţi ani, în cea mai gravă formă de nefericire. Am roşit.
Eugene Ionesco: ŤAm senzaţia că tot ce am făcut şi tot ce face din mine unul din marii scriitori ai epocii noastre...ť Mi-e greu să înţeleg cum poate cineva să recurgă la limba de lemn a megalomaniei după ce tocmai scrisese, cutremurător, despre unul din lucrurile cele mai triste de pe lume: degradarea fizică a femeii pe care o iubeşti.
A scrie pentru a te cunoaşte, a spune adevărul, a te salva... Nimic din toate astea. A scrie, atunci, de ce? Iacă aşa!
Văd un Woody Allen. Cineva îi spune: ŤRolul tău e să faci glume.ť Răspunde: ŤDa, dar şi să le găsesc un sens.ť Nu reuşesc să înţeleg de ce este necesar ca toate lucrurile să aibă sens. Nu-i destul să te întrebi dacă au vreunul? Iar despre glume, nu neapărat.
Sunt la Timişoara, într-o cameră de hotel. Ce stranie ar fi fost această frază până acum zece ani. Am o oră liberă. Aş putea să mă plimb. Nu mă mişc. De ce mă despart, mă despart definitiv. Citesc, fircălesc...
Românii au început să se cultive. În metrou, aproape toţi citeau Ring. Am descifrat şi un titlu: Bahmuţeanca s-a încăierat cu... N-am apucat să aflu cu cine. Am urcat scările, spre Batiştei, frustrat.
Celui care are i se va mai da, celui lipsit i se va lua şi micul lui avut. Biblia e de nedepăşit în aflarea adevărurilor dureroase despre om.
Nicicând nu m-am putut decide să admir şi ce nu admir la aceia pe care-i admir. Magris, despre Borges: ŤÎn ultimii ani, marea libertate a bătrâneţii îl determina să aprecieze până şi marfa ieftină a vieţii, să hoinărească între premii literare
