de Răzvan Prepeliţă
2005, Braşov, curtea unei şcoli. E weekend şi cîţiva puşti năvălesc pe teren. Se fac alegerile. Cei cu Tibi în echipă vor juca în partea fără şicane în bitum. În atac îi vor opri şi gropile. Mingea ajunge la el. Un dribling, două. “Pfuaauu!”, exclamă un puşti ce ronţăie corcodele cocoţat pe gardul de ciment.
“Tibi, mai fă o dată!”. Tibi le explică adversarilor unde greşesc, cum ar trebui să joace. Puştii îşi muşcă buzele.
Ce şut prinde Tibi! Exact pe sub bară. Toţi sînt de acord că mingea ar fi rupt plasa dacă aceasta ar fi existat.
Mulţi fotbalişti se întorc pe maidan doar în reclame. Tibi s-a întors acolo de fiecare dată, fără cameramani şi fără microfoane. A fost acolo şi miercuri seara, la golul împotriva Ungariei. Pentru că mingea şutată de el a trecut dincolo de plasa porţii de pe “Ferenc Puskas”, pe sub bara porţii din curtea şcolii. Locul acela feeric, în care se naşte dragostea pentru fotbal.
de Răzvan Prepeliţă
2005, Braşov, curtea unei şcoli. E weekend şi cîţiva puşti năvălesc pe teren. Se fac alegerile. Cei cu Tibi în echipă vor juca în partea fără şicane în bitum. În atac îi vor opri şi gropile. Mingea ajunge la el. Un dribling, două. “Pfuaauu!”, exclamă un puşti ce ronţăie corcodele cocoţat pe gardul de ciment.
“Tibi, mai fă o dată!”. Tibi le explică adversarilor unde greşesc, cum ar trebui să joace. Puştii îşi muşcă buzele.
Ce şut prinde Tibi! Exact pe sub bară. Toţi sînt de acord că mingea ar fi rupt plasa dacă aceasta ar fi existat.
Mulţi fotbalişti se întorc pe maidan doar în reclame. Tibi s-a întors acolo de fiecare dată, fără cameramani şi fără microfoane. A fost acolo şi miercuri seara, la golul împotriva Ungariei. Pentru că mingea şutată de el a trecut dincolo de plasa porţii de pe “Ferenc Puskas”, pe sub bara porţii din curtea şcolii. Locul acela feeric, în care se naşte drag
