În numai o jumătate de an de criză economică mondială, România a ajuns un stat muribund. O spune presa, o susţin experţii economici internaţionali, o recunoaşte, tot mai puţin voalat, însuşi preşedintele ţării. În numai câteva luni ţara noastră a parcurs drumul greu de imaginat de la statutul de campioană europeană a creşterii economice (+8% în anul 2008), la colaps economic tot mai evident (-8% la mijlocul anului 2009) şi face apeluri tot mai disperate către comunitatea internaţională. Cum s-a ajuns aici? Câteva posibile răspunsuri pot fi deduse în urma lecturii excelentei cărţi a lui Virgil Nemoianu şi Sorin Antohi, România noastră.

De la bun început trebuie precizat că volumul reprezintă transcrierea unei lungi conversaţii purtate de cei doi distinşi intelectuali la Berlin, în perioada 17-21 iunie 2005. Adică, înainte chiar ca presupusul boom economic românesc (care a premers actualei crize) să-şi fi făcut pe deplin simţită prezenţa. Meritul autorilor de a fi observat paşii greşiţi în cei 15 ani (la vremea conversaţiei lor) de tranziţie este, de aceea, cu atât mai mare.

România noastră se înscrie în seria de volume-dialog realizate de Sorin Antohi în anii din urmă cu mari intelectuali ai vremii noastre (Adrian Marino, Mihai {ora, Alexandru Zub, Moshe Idel). Toate au ca scop declarat mai buna înţelegere a specificului lumii contemporane şi descifrarea sensului tranziţiei româneşti. Dat fiind profilul intelectual al fiecăruia dintre interlocutorii amintiţi este limpede că unghiurile analizei au fost mereu altele, completându-se între ele pentru a întregi şi face comprehensibil tabloul complex al lumii (inclusiv româneşti) la începutul mileniului III. Prin statutul său de expert în cultura şi civilizaţia românească, dar şi de rezident permanent în Statele Unite ale Americii încă din anul 1975, Virgil Nemoianu oferă şansa unei duble perspective compar