Nu v-ati simtit niciodata ofensati de ideea de a zbura cu avionul la „economy class”? Si nu pentru ca vinul de la clasa a doua v-ar face rau la stomac sau pentru ca cineva s-ar uita stramb la dvs deoarece ati ales biletului mai ieftin. Ci, pur si simplu, pentru presupunerea ca zburand la clasa a doua ati fi intr-o dispozitie „economica”.
„Economy class” e un eufemism pentru „clasa a doua” sau chiar pentru „clasa a treia”. Unele companii aeriene au servicii separate, „first class”, „business class” si „economy class”, in vreme ce altele, e adevarat, nu practica acest sistem diferentiat pe clase de confort. Cei care le practica, insa, folosesc o singura denumire pentru optiunea cea mai ieftina, „economy class”. Nimeni nu zice „second class”, „third class”, toti zic „economy”.
E o forma prin care se sugereaza ca cei care ar prefera varianta mai putin luxoasa si costisitoare ar intentiona sa faca economie. Poate e si o prelata peste conotatiile negative ale „clasei a doua”, suparatoare prin analogie cu „persoane de mana a doua”. In orice caz, daca eu accept farfuriile de plastic in locul celor de portelan, cu un singur sortiment de vin in loc de cinci, cu doi vecini de scaun in loc de unul, cu mai putin spatiu pentru picioare etc inseamna ca ma gandesc la buzunarul meu.
Nu e faptul ca nu-mi permit sa platesc de trei, patru ori mai mult pentru „business class” sau de cinci-zece ori mai mult pentru „first class” (diferentele variaza mult de la o companie la alta si depind si de tipul de zbor, intern sau extern). Nu, inseamna ca eu sunt un om cumpatat care se gandeste sa chiverniseasca banul. Acesta este singurul motiv pentru care individul X (considerat „businessman”, daca zboara cu „business class”) isi permite spatiu mai larg, mai mult entertainment, scaune mai mari si mai moi decat mine: el a prins o zi in care nu are chef sa fie asa chi