Marile linistite ascund abisuri in care marii pradatori ai apelor isi gasesc adapost. La fel, si partidele aparent linistite ascund lupte interne inversunate. Iar PDL pare o mare linistita. Oare aparentele nu sunt, o data in plus, inselatoare? Desi supravegheat de ochiul atent al Neptunului de la Cotroceni, PDL se afla in plina batalie interna pentru putere si succesiune. Dincolo de abia ocultata batalie intre mai vechii pedisti si veneticii peledisti, lupta pentru controlul si distributia resurselor publice la care partidul are acces prin oameni risca sa se transforme in uragan. Zvonul ce circula prin presa bine informata privind posibila debarcare a lui Emil Boc si inlocuirea sa cu Vasile Blaga dezvaluie nu atat o stare de fapt, cat, mai ales, o stare de spirit: nervozitatea. Acumulata pe fundalul stresului de coalitie, in conditiile a mai bine de trei ani de campanie prelungita, iritarea leadershipului pedist si a bazei pedeliste traduce oboseala si nesiguranta induse de scandalurile din ultima vreme.

Lupta pentru preluarea mostenirii lui Emil Boc se duce deja fara menajamente. Izolat la Palatul Victoria, prins in jocul guvernarii si antrenat in negocierile continue din coalitie, prim-ministrul nu are nici timpul, nici mijloacele sa controleze partidul. Dar soarta politica a lui Emil Boc va fi hotarata la Cotroceni, nu la partid. Daca situatia economica sau sociala o va cere, prim-ministrul va fi nevoit sa se retraga pentru a asigura sansele de realegere ale presedintelui Traian Basescu. Iar asumarea raspunderii e o buna ocazie pentru iesirea din scena. Sacrificat pe altarul "reformei", Emil Boc si-ar putea conserva, cel putin o vreme, pozitia in partid, iar PDL ar putea poza in victima monstruoasei coalitii 322 reconstituite. Esecul guvernarii ar putea fi transferat astfel majoritatii parlamentare formate de PNL si PSD sub pretextul comisiilor de