Motto:

,,Tot ce mi-am dorit, am avut. Călătorii

imposibile şi prietenii stelare, alianţe cu înaripaţii (...)

Puţini au fost atât de norocoşi.

Ajunsesem să cred că miracolele fuseseră născute pentru mine..."

Adrian Popescu, 32

- Mă urmăreşte, domnule Adrian Popescu, următoarea întâmplare pe care o povestiţi într-un text intitulat Porunca a patra (din Academia de pe Gianicolo, Ed. Cartea Românească, 2008): Era în plin comunism. Mama dumneavoastră lucra într-un spital; obişnuia să poarte (inclusiv la locul de muncă, deranjând ochiul vigilent al tovarăşilor) o cruciuliţă de aur la gât. Într-o bună zi, i s-a cerut să aleagă între carnetul de partid şi cruce. Răspunsul domniei sale a fost unul memorabil: ,,Cu ea m-am născut, cu ea mor!" Ce s-a întâmplat cu acea cruciuliţă?

- Cruciuliţa de la gâtul mamei a fost şi ea îngropată odată cu trupul care o purta. Cine ştie ce soartă va avea, o vor scoate apele deasupra într-o bună zi, sau poate vreun cutremur devastator, cum se tot anunţă, nu ştiu. Sau hoţii de morminte i-o vor găsi-o? Sunt lucruri despre care nu prea îmi place să vorbesc, am făcut-o, gata, dar cred că am fost puţin cam indiscret. Nu e bine să spunem tot cititorului. Există firide unde nu e loc decât pentru o persoană.

- Mama este cea care v-a insuflat credinţa nestrămutată în Dumnezeu? Când a început iniţierea dumneavoastră religioasă?

- Credinţa da, de acolo, de la ea am primit-o, nu e ceva neobişnuit, aşa se întâmplă în majoritatea familiilor tradiţionale, cum era şi a noastră. Nu a fost o iniţiere, aş zice, mai mult o deprindere, de la patru-cinci ani, datorită mamei, participam la liturghiile duminicale, sau la marile sărbători creştine. Sigur că slujba religioasă mi se părea foarte lungă la Biserica din Deal, cum era numit oficial micul l