La mijlocul anilor ’90, in revista Zig-zag apărea primul serial umoristic din presa românească postdecembristă. După un deceniu şi jumătate, am constatat că a rămas atât de afurisit de actual, incât am decis să-l republicăm.

Rezumatul episoadelor precedente: 98,5% din populaţia României a reuşit să iasă in primăvară. Se va constitui o comisie parlamentară care să stabilească scopurile acestei acţiuni.

Motto: „Ninge" (Vers din creaţia populară, interzis de cenzură; genialul poet anonim nu şi-a primit nici azi drepturile de autor)

Pe la sfârşitul lui februarie, largi soboare de preoţi inălţaseră rugi pentru ploaie. Dar, fie că se greşise pe undeva canonul, fie că ordinul de zi pe unitate fusese confuz, rezultatul prinsese pe picior greşit primăriile. Acestea acţionară totuşi cu fermitate, imprăştiind materiale antiderapante, antipoluante şi promonarhiste, astfel incât, la mijlocul lui martie, maşinile şi trenurile zburdau din nou vesele pe drumurile patriei, cu intârzierile normale de maximum trei-patru ore.

Cu unul dintre primele trenuri desţelenite sosi la Bucureşti bătrânul Ilie Ilie, bunicul lui Zizi:

- Mă, ficiori, le mărturisi el tinerilor, trăgându-se mai aproape de motorul frigiderului, să se-ncălzească, o fost ceva de groază!

- Povestiţi, povestiţi, il indemnă Luminiţa, care pregătea o salată a la russe (adică nostalgică şi conservatoare, că era făcută din conserve).

- Păi, a doua zi spre seară ne-am făcutără un Parlament, acolo, in tren. Ne-am ales intre noi, democratic, da’ nu’ş’ cum se făcu că tot ieşiră mai mulţi de la Clasa intâia… No, şi dacă eram acum legitimi, am inaintatără o poţiune de cianură…

- O moţiune de cenzură, presupuse Zizi.

- No, aşe. Tot un drac. O moţiune in contra conductorului de locomotivă, că ne zisese careva că ăla o condus şi-nainte…

- Şi? intrebă careva