În industria asigurărilor de viaţă afectată de prăbuşirea pieţelor financiare, Elena Niculiţă îşi atinge obiectivele printr-o abordare diferită. În toamna anului trecut a simţit cum îi fuge pâmântul de sub picioare: telefoanele sunau continuu, năuciţi de măcelul de pe piaţa bursieră, clienţii aveau un singur gând: rezilierea asigurărilor de viaţă cu investiţii pe bursă. După zece ani de consultanţă în asigurări, Elenei Niculiţă nici nu-i trecea prin minte să-şi abandoneze clienţii aşa de uşor.

Rezilierea polițelor în vârful crizei și înainte de maturitatea contractelor însemna pentru aceştia pierderea substanțială a banilor investiți, iar pentru Elena decimarea portofoliului. A început prin a se întâlni cu asigurații pentru a afla cât de gravă este situația financiară a fiecăruia și pentru a găsi soluții până când aceștia vor putea prelua plata primelor stabilite inițial.

Operând în numele ING Asigurări de Viaţă, ea s-a confruntat cu o situație la fel de dificilă în perioada 2000-2001 dar motivele erau atunci diferite: românii nu erau familiarizați cu produsele de asigurări și nu aveau venituri suficiente pentru a investi într-o poliță de  viață.  Elena a reanalizat rapid planurile financiare din portofoliu şi a găsit soluţii pentru majoritatea clienţilor. A propus, în cazul asigurărilor unit-linked, diminuarea poliţelor prin renunţarea la anumite clauze cum ar fi cele de sănătate sau chiar anularea tuturor clauzelor până la reaşezarea pe un nivel minim de contribuţii. Mai mult, poate fi întreruptă şi plata primelor pe parcursul unui an întreg cu menţiunea că în momentul în care se reiau plăţile, primele trebuie plătite din urmă, iar riscurile acoperite se reduc la minimum. Situaţia este diferită în cazul poliţelor tradiţionale de viaţă cu garanţii care sunt mai rigide. Aici valoare primelor de asigurare este mai greu de negociat şi nu poa