Am descoperit in colectiile Academiei Romane o fotografie veche, fara autor, fara titlu, pur si simplu o fotografie anonima. Privind-o cu oarecare atentie, mi s-a parut ca remarc un chip cunoscut, desi imi era teama ca neclaritatea ma poate induce in eroare.
Cu o lupa si apeland la fotografii ce o reprezentau pe doamna Szathmari, am reusit sa descifrez taina, ce-i drept, doar in parte. Este - fara dubii! - Anna Charlotte Bottger, a doua sotie si ultima a maestrului. Mai sunt doua tinere care raman necunoscute, cel putin pe moment. Pot fi rude, prietene, cumnate.
Revenind la doamna Szathmari, aici foarte tanara, am descoperit urmatoarele. Era fiica unui cavaler din Dresda, stranepot al unui alchimist celebru, Johannes Bottger, adorat de scriitorul romantic E.T.A. Hoffmann, care s-a inspirat copios din viata lui. Acest alchimist reusise sa produca o uncie de aur...
Fapta nu a ramas fara urmari. Marele Duce August cel Tare l-a intemnitat ca sa-i produca aurul de care avea nevoie pentru proiectele sale, creandu-i ad hoc cel mai performant laborator din epoca. Incercand sa produca aur, Bottger a descoperit portelanul! Toate eforturile chinezilor de a pastra taina fabricarii portelanului se dusesera intr-o clipa pe apa sambetei.
Construind o fabrica la Meissen, ducele a dat marea lovitura, aurul obtinut pe serviciile si statuetele de portelan curgand ca un fluviu spre Dresda. Insa, pentru conservarea tainei, porunca a fost intemnitarea pe viata a lui Bottger...
Cum a cunoscut-o Szathmari, un om in varsta de 59 de ani, pe tanara Anna Bottger, stranepoata descoperitorului portelanului european, nu am reusit sa aflu. De asemenea, nu stiu nimic legat de felul cum a convins-o sa se casatoreasca si sa paraseasca „orasul de aur" pentru a se stabili in Bucuresti. Imi pot imagina, dar prefer sa cunosc realitatea.
EMANUEL BADESCU
