Poveştile au pajişti şi răcoare,
Şi păpădii cu capul de puf mare
Cît sînii verzi ai unei vrăjitoare
Ce-şi duce către seară la plimbare
În lesă spiriduşii de onoare
Spre-a-i folosi, la nunţile din mlaştini,
Drept martori mormolocilor de
baştini...
Acolo, printre rădăcinile putride,
Peşti orbi, turtiţi, înhaţă moi omide,
Şi buzele îşi rup, prinse-n cîrlige,
Din nou lenea-n adîncuri să-şi cîştige
Şi să viseze nuferi de deasupra
Cum îşi răstoarnă peste dînşii cupa
Şi carnea albă de sub solzi le-o frige
Cu-amorul razelor aduse în adînc...
Poveştile au pajişti şi răcoare,
Şi păpădii cu capul de puf mare
Cît sînii verzi ai unei vrăjitoare
Ce-şi duce către seară la plimbare
În lesă spiriduşii de onoare
Spre-a-i folosi, la nunţile din mlaştini,
Drept martori mormolocilor de
baştini...
Acolo, printre rădăcinile putride,
Peşti orbi, turtiţi, înhaţă moi omide,
Şi buzele îşi rup, prinse-n cîrlige,
Din nou lenea-n adîncuri să-şi cîştige
Şi să viseze nuferi de deasupra
Cum îşi răstoarnă peste dînşii cupa
Şi carnea albă de sub solzi le-o frige
Cu-amorul razelor aduse în adînc...
