Câţiva indivizi propăşiţi vremelnic prin palatele Puterii hărţuiesc naţiunea asta. O pipăie, trag de ea într-o parte şi-n alta, o îmbrâncesc, o strâng la piept, o iau în braţe şi o sărută violent, iarăşi o aruncă dezorientată şi ameţită în mijlocul unui careu grotesc din care oricine poate întinde un braţ păros pentru a o trage înspre sine.
Ne-am împrumutat cu o sumă enormă de la Fondul Monetar Internaţional. Cei pentru care ne-am împrumutat şi cărora le plătim şi salariile nu sunt în stare să ne spună nouă, naţiunii contribuabile, nici măcar dacă e bine sau e rău ceea ce am făcut. Nici când şi unde se vor duce banii. Nici cum va trebui noi, giranţii lor, să plătim ratele şi care este dobânda.
Banii de la diverse ministere capătă o consistenţă lichidă şi puşi la fierbere sub focul alegerilor prezidenţiale din toamnă se volatilizează în aerul de pe cuprinsul ţării. Care devine irespirabil. Zeci, sute de mii de euro se transformă în nori de abur de pe scene de spectacol, impregnează cu miros de parfum fin perdelele de la ministere, pătează mochetele de prin diverse cabinete. Se transformă în imaginile halucinante ale unei ţări care nu există nicăieri pe Terra.
Pe urmă bărbaţii noştri politici. Sunt impertinenţi, agresivi, inteligenţa lor ne sufocă, bunele intenţii ne sunt băgate pe gât ca tărâţele cu care se îngraşă gâsca înainte de a fi tăiată. Noi, contribuabilii, cetăţenii români cu drept de vot, suntem în postura secretarei frumoase şi proaste care nu ştie ce-i este bine. Şi în consecinţă trebuie să se bage în pat cu şeful pentru ca toate problemele să i se rezolve pe neaşteptate, fără să aibă habar cum. Trebuie numai să stea liniştită şi să facă ce i se spune.
De fapt, ceea ce se întâmplă în România seamănă perfect cu hărţuirea sexuală. Când iubeşti pe cineva, este inevitabil să îi faci avansuri sexuale. Ceea ce,
