Am ales, pentru aceste însemnări ale călătoriei mele în Australia, parafrazarea titlului unei cărţi publicate de Mihail Sadoveanui în 1937, }ara Kangurului, de care nu ştiam până am ajuns "la antipozi". E o carte prea puţin cunoscută şi comentată de exegeţii marelui scriitor. Am găsit-o în biblioteca Monicăi, gazda noastră, care are aproape toate cărţile româneşti despre Australia. E adevărat că lucrarea lui Sadoveanu nu era în ediţia princeps, ci în volumul 22 (Cuibul invaziilor. }ara Kangurului. Lisaveta. Cântecul Mioarei, Editura Minerva, Bucureşti, 1973), ultimul volum din seria de Opere, publicată, sub supravegherea autorului, la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, ediţie îngrijită de Constantin Mitru, apărută între anii 1954-1973.

Primul lucru pe care trebuie să îl explic este de ce Sadoveanu a ortografiat cuvântul kangur cu k (într-o mai veche carte de-a mea, Stilistică şi mass-media, Editura Excelsior, Cluj-Napoca, 1998, am explicat valoarea simbolică a acestei litere, ale cărei conotaţii sunt "înfricoşătoare", când apar în cuvinte precum: KGB, NKVD, Ku-Klux-Klan, atak, Diktatul de la Viena etc. Îmi amintesc că o publicaţie imundă, care a apărut la Cluj, în anii '90, şi-a ortografiat astfel firma: A.T.A.K. la persoană!). Vorbind despre fauna Australiei, Sadoveanu scrie: "Nu mai vorbesc de acea curioasă echidnă, care are un plisc aşa de lung şi de filosofic; nici de Kangur, pe care sânt silit să-l ortografiez aşa din pricină că numai acest K poate înfăţişa exotismul, ciudăţenia şi silueta unui asemenea mamifer" (op. cit., p. 141).

Am aterizat la Melbourne joi, 25 iunie, după aproape 37 de ore de drum, din care 22 cu avionul, pe ruta Budapesta-Frankfurt-Singapore-Melbourne. Pe cât de încântaţi (sunt împreună cu soţia mea, Doina) fuseserăm în urmă cu două luni, când am obţinut viza electronică australiană în circa două ore,