Cazul Universitatii de Medicina si Farmacie Timisoara este cat se poate de edificator pentru starea jalnica in care a ajuns invatamantul universitar din Romania, dar si pentru nevoia acuta de reformare radicala a acestuia.
Dupa sinistra poveste a barbatului transat in camin de doi medicinisti, in urma unei tranzactii sexuale ratate, au inceput sa iasa la iveala informatii uluitoare, in primul rand despre decaderea morala care domnea in caminele UMF.
Acestea devenisera, spun relatari confirmate din mai multe surse, adevarate bordeluri. Repet, prostitutia era comisa fara perdea, chiar in urma unor anunturi de racolare a clientilor la mica publicitate, in caminele gestionate si, ar fi de presupus, supravegheate de conducerea unei universitati mari din Romania.
Dar cum sa fie activitatea din camine atent supravegheata, cand, potrivit unei anchete a ziarului Adevarul, conducerea UMF Timisoara are cu totul si cu totul alte preocupari.
Afaceri si bani
Aflam, de exemplu, ca rectorul Stefan Dragulescu are venituri lunare din vreo 6 surse, inclusiv de parlamentar si de la o firma privata. Ma intreb cum poate fi cineva eficient pe un post de conducere cand atentia sa este distribuita intr-atatea directii.
Profesorul Dragulescu ne spune ca de camine se ocupa alti colegi ai sai. Posibil, dar cum poate fi el exigent cu subalternii sai cat timp mare parte dintre ei sunt asociati ai sotiei sale prin diferite firme.
In UMF Timisoara avem de fapt o mare cumetrie, pusa pe afaceri si aranjamente, zguduita din timp in timp de scandaluri de coruptie ramase in coada de peste, in timp ce viata studenteasca si calitatea moarala si profesionala a absolventilor se degradeaza galopant. Sa ne mire atunci ca de la prostitutie s-a ajuns la crima?
Regula, nu exceptie
Si daca UMF Timisoara ar fi
