Profesor universitar emerit, specialist în fizica teoretică, bărbatul ajuns la 80 de ani este unul din puţinii supravieţuitori ai lagărelor de exterminare naziste.
La vârsta de cinci ani rămâne orfan de mamă, iar la scurt timp, părintele rămas îi dezvăluie originea evreiască. Educaţia a primit-o exclusiv de la tatăl său, în spiritul asimilării. Astfel că, la şase ani şi jumătate Ioan Gottlieb este înscris la o şcoală primară română. La Baia-Mare, unde s-a născut, a învăţat inclusiv anii de liceu.
11 luni în lagărele naziste
Pe data de 3 mai 1944, Ioan Gottlieb, alături de tatăl său, a fost dus în ghetoul din Baia-Mare. Avea 15 ani jumătate. După o lună este trimis cu trenul la Auschwitz, iar apoi deportat la Mauthausen. Cel mai mult a stat însă în Melk, un lagăr de muncă, mult mai mic decât celelalte. Avea cam 10.000 de deţinuţi în medie, din care mureau şi 30 pe zi. Cel mai tragic episod din lagăr a fost pentru băiatul de atunci pierderea tatălui. După moartea lui, nimic nu mai conta, acţiona mecanic, din inerţie, sau cu disperare, dar fără nici o diferenţă între viaţă şi moarte. „Cum nu mai aveam răspunderea de a trăi pentru tatăl meu, m-am hotărât să fac orice nebunie. Nu mai ţineam la viaţă”, mărturiseşte fizicianul. Dar a avut totuşi noroc.
A fost eliberat după 11 luni de coşmar de către armata SUA, pe 5 mai 1945, cu patru zile înainte de terminarea războiului. Despre ce a simţit atunci, Ioan Gottlieb spune: „dacă aştepţi ceva prea mult, bucuria împlinirii se estompează. Sigur că eram fericit pentru supravieţuire, dar vedeam oameni murind în continuare”. În plus, astfel de experienţe inumane lasă urme adânci.
Au trecut 50 de ani până a vorbit în public despre deportarea în lagărele naziste. Pentru că ştie că „orice naraţiune e departe de cele trăite”. A acceptat să scrie despre traumele adolescenţei la rugămintea unui
