La 1 august 1989, Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie prin care a prelungit cu încă şase luni mandatul Forţei Interimare a ONU în Liban (UNIFIL). Acesta expirase în ziua precedentă, iar "căştile albastre" trebuiau să-şi menţină poziţiile din sudul Libanului pentru a proteja taberele de refugiaţi palestinieni de un posibil atac al trupelor israeliene aflate în regiunea respectivă.
Două zile mai târziu, au început, la Tunis, lucrările celui de-al V-lea Congres al Mişcării de Eliberare Naţională Palestiniană "Al Fatah", principala componentă a Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei. în cursul dezbaterilor, participanţii şi-au exprimat dorinţa de a continua lupta împotriva trupelor israeliene care staţionau în sudul Libanului.
Implicarea directă şi activă a lui Nicolae Ceauşescu în aplanarea conflictelor militare din Orientul Mijlociu este binecunoscută.
Discuţiile oficiale pe care liderul român le-a avut în anii '70 cu Anwar El-Sadat şi Hafez al-Assad - preşedinţi ai Egiptului, respectiv Siriei - şi cu liderii politici israelieni au fost elogiate permament în ziarele publicate în România. Totodată, Nicolae Ceauşescu l-a sprijinit în repetate rânduri pe Yasser Arafat. La acea vreme, liderul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei avea ca obiective principale crearea unui stat palestinian în Orientul Mijlociu şi distrugerea Israelului.
În fosta arhivă a CC al PCR au fost descoperite recent mai multe dovezi care atestă o colaborare extrem de strânsă între Nicolae Ceauşescu şi Yasser Arafat. De exemplu, din documentul pe care îl edităm mai jos rezultă faptul că generalul-colonel Vasile Milea a propus, iar preşedintele României a permis unui număr de 20 de luptători palestinieni, răniţi sau bolnavi, să vină în ţara noastră pentru tratament medical, în