Dorul de pământul pe care s-au născut îi copleşete în Ziua Adormirii Maicii Domnului. Au adus cu ei respect faţă de sărbătoare, un fel – două de mâncare, şi le-au îmbinat bine cu tradiţiile olteneşti.

Folosesc des prefectul simplu când vorbesc, pentru că Oltenia le este şi ea casă, şi nu de azi de ieri, ci de zeci de ani pentru mulţi dintre ei. Când vine însă vorba de marile sărbători, dar mai cu seamă de cea a Adormirii Maicii Domnului, dorul de pământul natal îi copleşeşte. Lenuţa Bungeag, Ileana pentru familia şi prietenii din Oltenia, a venit în Craiova în mai 1977, imediat după cutremur şi se simte de-a casei. Astăzi însă a stat mult în telefon cu sora din comuna botoşăneană Hăneşti, Maria Zbanţ, numai să-i audă graiul şi să afle ce a pus Maricica pe masă de Sfânta Maria. „Vin rude de departe, sunt mâncăruri bune, mai fac şi eu câteva, dar nu sunt ca acolo. Maricica are azi pe masă cel puţin zece feluri de mâncare“, spune Ileana Bungeag.

Sarmalele-i apropie

Pe lângă pilaful dulce, asezonat cu friptură de pasăre, raţă umplută şi marinată de peşte, găseşti pe masa moldovenilor şi sarmale învelite-n foi de varză, ca-n Oltenia. „Am stat şase ani în sate din comuna Almăj din Dolj, în vremea foametei din Moldova şi mi-a plăcut. Fac şi eu ca acolo sarmale mari în foi de varză, dar le fac şi pe ale noastre, mici, învelite în foi de viţă, aşezate în oale de lut pe care apoi le înfundăm în cuptorul de cărămidă“, povesteşte Maria Zbanţ, sora Lenuţei. Pe masa moldovenilor din Oltenia mai găseşti cozonaci împletiţi, umpluţi cu nucă şi platouri pline cu pîrjoale (chiftele), pate de pasăre, salată de vinete.