Batranul calcat de tramvai
...Am dorit inca din tinerete sa ajung sa vad, sa contemplu, sa... "adulmec" acest oras magnific, cu nume de regina - Barcelona! O regina puternica, harazita de Dumnezeu cu o frumusete salbatica, vie, arzatoare.
Stiam ca Barcelona s-a nascut in vremea romanilor, acum vreo 2000 de ani. Ca a aparut pe harta lumii cu putin inaintea crestinismului, pe vremea legendarului imparat roman Augustus - nepot al lui Iulius Cezar si rival al superbului Marc Antoniu. Augustus, cel care, cu ajutorul faimosului sau prieten, generalul Agrippa, si al ministrului sau, generosul Mecena, a protejat Artele si arhitectii, a protejat Literele, incurajand creatia unor poeti de rang inalt, precum Virgiliu, Ovidiu, Horatiu, Tibul. Cu indreptatire, el a fost socotit "cel ce a initiat epoca de aur a clasicismului roman". In acest benefic "context" istoric s-a nascut, asadar, in Spania, pe malul Mediteranei, oraselul Barcino, cel ce avea sa se dezvolte cu repeziciune, devenind, cu timpul, capitala magnifica a Cataluniei: Barcelona!
Si mai stiam, din carti si de pe la prieteni arhitecti - ametiti de frumusetile Barcelonei - cate ceva despre Gaudi. Despre genialul arhitect Antoni Gaudi, cel care a imbogatit Barcelona cu comori unice de Frumos. Comori cu care astazi se mandreste lumea civilizata.
Un geniu: Gaudi in tinerete
"Ma gandesc la deliranta lume interioara a lui Gaudi, la halucinatiile fara nici o ordine, la nebunia fantastica si creatoare care salasluieste in adancul acestei personalitati aparent linistite. Il vad strabatand strazile Barcelonei, stapanit fara incetare de demonii imaginatiei, de viziunea monstrilor iscoditori sau, ca pe poetul francez Rimbaud, a cerurilor de jaratec, a ghetarilor si crepusculelor atinse de orori mistice. (...) Il contemplu in continuare, cum incearca sa explice, in fata unor burghezi conventi
