În 99% din cazuri, românii consideră că guvernul e vinovat pentru necazurile din viaţa lor. Nu e un studiu sociologic, ci o constatare de reporter. Pe stradă, în metrou, pe plajă sau la coada vacii, lumea înjură guvernul. Se duce economia la vale? Avem un guvern de tăntălăi. Stăm prost la autostrăzi? Hoţii din guvern sunt de vină. S-a făcut praf agricultura? Guvern de incompetenţi. Nu ne dă lumină pe uliţă? Huo, guvernul! Au luat apele puntea de peste râu? Jos guvernul!
Până la un punct, percepţia e corectă: guvernele au nenumărate pârghii de a urni lucrurile din loc. Au bani, au aparat funcţionăresc, au autorităţi plantate în fiecare judeţ. Şi, foarte important, au posibilitatea de a legifera – prin ordonanţe, hotărâri de guvern sau legi trecute prin Parlament.
A aştepta însă să-ţi pună guvernul punte peste apă este o fudulie de neam-prost! Oamenii trebuie să înveţe toate rosturile descentralizării. Nu numai beneficiile, ci şi responsabilităţile ei. Descentralizare nu înseamnă doar buget şi autoritate transferate de la centru spre teritoriu, dar şi rezolvarea unor probleme în plan local.
Trenurile spre mare circulă infernal – da, guvernul e de vină, pentru că ministrul Transporturilor stă la masă cu prim-ministrul.
CFR emite bilete dus-întors înşelătoare: unul pentru dus, altul pentru întors, dar la întoarcere trebuie să-l ai şi pe cel de la dus, căci altfel iei amendă! Ce-o fi atât de greu să faci un singur tichet, pe care să fie scrise toate datele ambelor călătorii? Ai consuma de două ori mai puţin carton şi nici nu le-ai mai întinde capcane călătorilor. Da, şi în acest caz, guvernul e de vină!
Dar faptul că în toate staţiunile de pe litoralul românesc nu există - ca regulă, nu ca excepţie – mici rampe de urcat şi de coborât de pe trotuar, fără a fi nevoit să te zgâlţâi la fiecare traversare, n
