De vorbă cu jurnalişti de seamă, scriitori la ziar, despre "Ziua presei" - 15 august. O zi ca toate celelalte, băgată în seamă doar prin prisma unor articole seci, cu inserţii din mesajele transmise de Ceauşescu. Vezi, Doamne, presa devenea tot mai democratică, după spusele tovărăşeşti, dar adevărul era cu totul altul şi bine ştiut de toţi. Se strângea şurubul şi în jurul ziariştilor (a activităţii acestora) şi, spune Răzvan Bărbulescu, "dacă în urmă cu un an ne mai scăpau în ziare anchete şi reportaje de investigaţie, în '89 aşa ceva nu mai era posibil, singurele pe care le tolerau şi pe care le cereau erau articolele de investigaţie despre zarzavagii care furau la cântar. În rest, se făceau articole comandate".
La 15 august 1989, ziarul "Scînteia" publica un articol: "Presa, purtător de cuvânt al partidului, mereu la înălţimea răspunderii faţă de partid şi popor". Corect, presa era purtătorul de cuvânt al partidului, pentru că nimic necontrolat şi necomandat nu intra în ziare. "Ca în fiecare an, sărbătorim, azi, "Ziua presei române", 15 august este ziua în care, cu 58 de ani în urmă, apărea primul număr al «Scînteii» ilegale. Anul acesta, nu peste multe zile, vom marca, de asemenea, şi împlinirea a 45 de ani de la apariţia legală a ziarului, purtător de cuvânt al idealului comunist, cronicar şi participant, în acelaşi timp, la eroica luptă a partidului pentru construcţia" - şi expunerea tipică merge mai departe în acelaşi ritm. De Ziua presei române nu se întâmpla nimic.
Doar erau aruncate în paginile ziarelor aceleaşi rânduri care, an de an, le aminteau românilor că nu-i nici o scăpare. "Anul acesta, Ziua presei române are loc în atmosfera de vibrantă activitate politică şi ideologică în care se dezbat pe larg, de întregul partid, de întregul popor, în cadrul bilanţului însufleţitor al înfăptuirilor revoluţiei
