Isi apropie chipul de oglinjoara din perete. Ajusteaza fin, cu o foarfeca, mustacioara ingusta, stil "musca". "Clic!... Clic!...", se aude sunetul metalic, din odaia de alaturi, rasunand in toata casa cea mare si rosie a lui Nita a lu' Aur, care se pregateste de fotografie.
Putini barbati mai au asemenea mustati in satul Sirnea. Altadata era "emblema" gospodarilor puternici, un semn al barbatilor darji, care aveau cu ce se mandri cand ieseau pe ulita: avere, curaj, intelepciune, caracter... Mustata asta...
Un patrat mititel si finut deasupra buzei, dand chipurilor aspre, brazdate, un aer semet si viril. "Mustata ii un dar al omului. Dumnezeu i-a lasat barbatului mustata ca sa-l difere fata de femeie. Asa ne-am pomenit de mici, cu mustetile astea. Le-am ingrijit si le-am purtat mereu, ca sa ne stie lumea. Acuma suntem numai doi in tot satul, care le pastreaza: eu si-un vecin, Viciu Teposu. Doi oameni. Doi barbati. Sangurii..." Batranul isi potriveste palariuta neagra pe crestet, apoi vestonul negru peste camasa albastra-albastra, aruncand o privire si spre pantofii tot negri, perfect lacuiti: "Mda... Un barbat care iese din casa trebuie sa fie "gentil"...". Si coboara scarile catre ulita, rezeman-du-se o clipa cu coatele de poarta si privind satul imprastiat pe culmile muntilor. Are 81 de ani si i se spune "a lu' Aur", deoarece pe taica-sau il chema Aur, adica Aurel, dar putina lume isi mai aminteste asta. Multi cred ca ii zice asa fiindca, intr-adevar, este un "om de aur" si oricine poate sa ia exemplul lui. Vin tineri sa ii ceara sfatul. Despre pamanturi, vite, fan. Sa vanda. Sa cumpere. Ori de politica. Cu cine-ar fi mai bine sa voteze? Sau sa-l intrebe despre Dumnezeu... Barbat cu mustata mica, care atunci cand vorbeste, cuvantul prinde talc in gura lui. A avut multe realizari in viata, cum ii place sa spuna. Patru case si sase masini le-a cumpara
