Mogulii de presă au interese comune cu politicienii, evenimentele care se petrec dincolo de graniţe nu sunt subiecte de presă, titlul senzaţional înlocuieşte aportul de informaţie, la fel cum „nurii“ Elenei Udrea definesc noile tehnici de filmare, sintetizează Andrei Cornea tabloul presei româneşti.

Reporter: - Care consideraţi că este rolul major al presei şi de unde îşi trage aceasta legitimitatea?

Andrei Cornea: - Se poate vorbi despre mai mulţi factori, nu este unul singur. Sunt şi instituţii, apoi jurnaliştii înşişi. Orice redacţie cu prestigiu capătă o autoritate, pe care o şi poate pierde, desigur. Nu putem vorbi aici de societatea civilă, care e un cuvânt pe care-l folosim pentru a spune multe lucruri, ci mai degrabă de un patron, de un manageriat, e vorba de nişte intenţii deschise, de unele ascunse, evident. Rolul presei este important în România, dar e din ce în ce mai nesatisfăcător. Există cotidiene naţionale, presă naţională, presă locală, de nişă. Constatăm o degradare, în ultimii şapte-opt ani, a rolului presei ca factor de informare a publicului şi de comentator onest, nu partizan, al publicului. Factorii la care mă refeream privesc îngemănarea dintre interesele mogulilor de presă şi ale oamenilor politici, faptul că presa devine un mijloc de exprimare a opiniilor politice, de a face politică. Lucru care, până la un punct, e legitim, dar nu aşa cum se întâmplă aici.

Elena Udrea e filmată de jos în sus, Năstase nu apare niciodată aşa

Rep: - Ce înseamnă presa liberă şi când spunem că un cotidian, o televiziune, un jurnalist îşi îndeplinesc rolul fără cenzuri şi influenţe?

A.C.: - Nu mai avem cenzură oficială, la noi se poate publica orice şi chiar se publică orice, dar ceea ce e important de subliniat e că trebuie separat procesul redacţional de cel al patronatului. Cine gestionează resursele financiare ale pub