Nu s-a dat peste cap, n-a facut un triplu salt cu surub si nici nu s-a aruncat de pe vreun acoperis cand ne-am vazut, desi forta cu care mi-a strans mana m-ar fi putut face sa ma gandesc la toate astea. La cei aproape 67 de ani pe care ii are, cel mai mare cascador roman din toate timpurile, e tare ca o stanca si energic ca un vultur in cautarea prazii
Baiatul de pe acoperisul bisericii
- Ati facut istorie in cascadorie, dar nu se stiu multe despre radacinile dvs. Ba numele pe care il purtati suscita si mai mult interesul. Unde v-ati nascut?
- M-am nascut la Miercurea Ciuc, intr-o familie de secui. Familia noastra are si blazon, un secui cu o sabie in mana si cu un cap de ceh in varful sabiei, ca de aia am primit noi numele asta, de Szoby Cseh. Tata era director de banca si, fiindca ministrul de finante de atunci il placea foarte tare, ne tot mutam prin diverse orase, ca sa refaca situatia financiara a bancilor. Ultima destinatie a fost Brasovul, acolo am stat si cel mai mult. A ramas orasul copilariei mele si m-a marcat foarte puternic, a satisfacut o anumita parte romantica din mine, o nevoie de aventura. Aveam muntele aproape, exploram toate bastioanele si zidurile vechi. Seara, fugeam la Biserica Neagra, sa-l ajut pe un sas batran, cu un picior de lemn, sa traga clopotele. Urcam jumatate de ora pana in turn, ieseam pe una din arcade si mergeam pe acoperis pana la cruce, ca sa stau pe ea in maini. Colegii de banca ai lui tata erau disperati: "Dom' director, iar e ala mic pe biserica!". Eram un copil fara stare. Tata ma batea in fiecare seara, cand venea de la banca, iar mama in fiecare dimineata, fiindca nu invatam nimic. Alfabetul l-am invatat in clasa a treia, iar tabla inmultirii niciodata. Nu aveam timp de asa ceva. Imi facusem o gradina zoologica in spatele bancii, intr-o bucata de padure incercuita cu gard de comunisti si co
