Toate acestea as fi vrut sa le spun celor care s-au indoit ca un sas ar fi putut sa se decida brusc, ascultind o doina din Ardeal, sa paraseasca SUA si sa se-ntoarca numaidecit acasa. Intre 15 si 17 mai am participat pentru a cincea oara (din 2004 incoace) la "Zilele literaturii germane" de la Resita. Este o ocazie aproape unica pentru cei care mai scriem in limba germana in Romania de-a ne intilni macar o data pe an. Evident, nu toata mica suflare scriitoriceasca vine in corpore an de an la aceste Zile, dar exista un nucleu de oameni pentru care evenimentul din capitala Banatului Montan a devenit de mult un reper fix. Una dintre scriitoarele care reprezinta o parte din sufletul acestui simpozion anual este timisoreanca Edith Guip-Cobilanschi (*1937 la Ferdinandsberg/Otelul Rosu), jumatate banateanca-svaboaica (dupa mama... austriaca), jumatate sasoaica (dupa tatal originar din Agnita). Fosta profesoara de germana, inclusiv la Resita, ea si-a incheiat cariera la Scoala nr.3 - din 1990 Liceul "William Shakespeare" - dupa 29 de ani in care a predat acolo. Ziceam ca Edith Guip-Cobilanschi se numara printre scriitorii a caror prezenta la Resita da suflet "Zilelor literaturii germane", pentru ca aceasta doamna cu origini austriece si cu fiul emigrat in Germania, aceasta femeie pensionara plina de viata si voie buna care nu s-a dat dusa din tara, din Banatul atit de drag ei, anima cele trei zile de mai sau mai mereu cu umorul si harul ei de generoasa povestitoare. Una dintre micile ei povesti, a celei pe care neobositul organizator al ZLG, Erwin Josef Tigla, o alinta cu porecla Baba Dochia (E. G.-C. sta in Timisoara pe strada Baba Dochia!...), spusa anul acesta intr-una din seri, m-a impresionat in mod deosebit, intr-atita incit, ajuns in camera hotelului "Semenic" (ce senzatii de "epoca de aur" poti retrai acolo!), mi-am notat-o in carnetel. Tatal ei, sasul din Agnita, a