Tradiţia durează de peste 100 de ani şi este o "invenţie" românească. Jocurile marinăreşti îi încântă pe gălăţeni, însă mulţi dintre ei nu cunosc adevăratele origini ale legendelor care se desfăşoară sub ochii lor de Sfânta Maria.

Peştele mitic (de fapt o şalupă acoperită cu tablă, ce imită forma unui crap gigant) descreţeşte frunţile miilor de persoane care an de an, pe 15 august, poposesc pe malul Dunării pentru a participa la  Ziua Marinei.

Cu toate acestea, puţini privitori ştiu că manifestarea este veche de peste o sută de ani şi are rădăcinile  în tradiţia românească.

Conform gălăţeanului care organizează de 35 de ani jocurile marinăreşti, Maximilian Popescu, în deschiderea jocurilor marinăreşti, Zeul Donaris este cel care salută  poporul adunat de-alungul cheiului, urându-le sănătate şi „vânt bun” în ceea ce întreprind. Popescu susţine că, fără acest moment, Ziua Marinei nu ar avea farmec şi „ar fi fără cap” .„Înainte de 1989 se credea că cel care vine pe Dunăre este Zeul Neptul călare pe o balenă. Nu este adevărat”, a spus marinarul.

Un alt obicei marinăresc prezentat gălăţenilor de Ziua Marinei şi al cărei semnificaţie este foarte puţin cunoscută este nunta miresei şi luarea ei cu sila de către luntraşi. „Veche de 400 de ani, legenda vorbeşte despre răpirea unei fete frumoase de către un turc bubos şi bătrân care s-a îndrăgostit de Ana. Şi în timp ce turcul încerca să se bucure de farmecele fetei, din stufărişurile de dincole de Dunăre conducătorul cetei de luntraşi, iubitul fetei, dă năvală, omoară turcii şi dă foc corabiei”, povesteşte gălăţeanul.

Ultimele jocuri marinăreşti care îi împlică deopotrivă pe marinari şi pe spectatori sunt prinderea raţelor şi a purceluşului la şcondru. ”Sunt obiceiuri foarte vechi, care vin din vremea flotelor imperiale engheze sau spaniole”, concluzionează Maximilian Pope