Baiatul din corul bisericii
- Viata ta seamana cu a unui erou picaresc. Inainte sa ajungi la muzica, ai fost ospatar, sef de etaj la un hotel, activist intr-o secta religioasa americana, receptioner si manager de club. Cu atatea schimbari de directie, cum ai ajuns in cele din urma sa canti?
- La un an de la angajarea mea ca manager la clubul "World Class Academy" din Bucuresti, s-a decis sa se organizeze o petrecere care sa marcheze lansarea oficiala a clubului. La aceasta petrecere s-a hotarat ca fiecare dintre angajati sa-si demonstreze talentul, indiferent ca era vorba de abilitati sportive sau artistice. Cand am fost intrebat prin ce ma produc, avand experienta corala bisericeasca, din timpul cand activasem in "Biserica lui Hristos", mi-am zis ca as putea sa cant ceva. Ceea ce am si facut: am cantat doua melodii. Mie mi s-a parut ca au sunat groaznic, dar doi dintre invitati, care lucrau la casa de discuri Roton, au fost incantati. Mi-au propus sa vin la Roton, cu o caseta demo. Desi nu prea aveam incredere, m-am dus. Asa am aflat ca ei tocmai voiau sa lanseze pe piata o trupa de baieti. Finalmente, am acceptat propunerea lor si am devenit unul dintre membrii trupei Akcent. Asta se intampla in 2002. Vreme de patru ani, am mers in paralel cu trupa si cu slujba mea de la clubul de fitness. Dupa cinci ani, desi perspectivele de avansare pe linie manageriala erau glorioase, am decis sa ma concentrez exclusiv asupra carierei muzicale. Nu mai faceam fata programului, mai ales ca Akcentul avea din ce in ce mai multe iesiri in strainatate. Mi-am spus ca trebuie sa-mi urmez visul muzical. Pentru ca, desi in copilarie n-am manifestat aptitudini artistice deosebite, dintotdeauna visul meu a fost sa urc pe scena.
- Vis muzical fara studii de specialitate? Se poate asa ceva?
- Lucrul cu corul de la biserica mi-a oferit o baza foar
