Cam pe la mijlocul lunii mai, prin straturile cu rasaduri de legume si flori se vad gauri mari in pamant si, de la o zi la alta, cad ca secerate ba fire de ardei si varza, ba flori vesele, gata sa imboboceasca, de te apuca jalea.
Gaurile cu pricina sunt opera coropisnitei. Sapand galerii, ea taie radacinile plantelor sau se hraneste cu ele. Coropisnita este un daunator in toata regula, ce sa mai vorbim? Traieste in pamant si produce pagube serioase, asa ca, vrand-nevrand, te simti obligat sa lupti impotriva ei. In plus, este si urata aceasta lighioana, lunga de vreo cinci-sase centimetri, avand un corp greoi, maroniu, gretos, si inmultindu-se prin depunerea in sol a zeci si sute de oua, foarte asemanatoare celor de broasca.
In primavara aceasta, dupa ce am fost nevoita sa inlocuiesc de vreo doua-trei ori firele distruse de catre antipatica Gryllotalpa gryllotalpa, foarte catranita, i-am pus gand rau si am cumparat niste bobite de otrava, pe care trebuia sa le strecor inauntrul respectivelor "tuneluri", dupa apusul soarelui, ca sa actioneze pe timpul noptii, omorandu-l pe inamicul culturilor din gradina. Adica urma sa fac ordine in natura, corectandu-l pe Creatorul, ca sa-mi plinesc voia. Zilele treceau, insa, una dupa alta, ocupate cu fel si fel de treburi si lucrari urgente. Otrava adasta pe o policioara in magazia de unelte, iar daunatorul haladuia vesel si nestingherit printre radacinile fragede. Ce-i drept, sa iau viata, fie si unei creaturi nesuferite, nu-mi era pe plac absolut deloc. Dupa niste zile ploioase, inspectand straturile, am bagat de seama ca gaurile disparusera. "O fi plecat in alta parte", mi-a trecut prin minte si mi-a venit sa rad, cat pot fi de naiva; ploaia surpase in gauri pamant. Dar tot am amanat pedeapsa cu moartea, pana la o data ulterioara. "Cand voi observa o noua intruziune in lumea plantutelor mele, iti dau sa papi!" am
