Câteva sute de români au o patimă comună: trenuleţele electrice. Pentru aceştia, viaţa se împarte mai mult sau mai puţin egal între familie, serviciu şi cutiile cu locomotive, vagoane şi linii. Cristian Caramlău, Andrei Horneţ şi Robert Tanasă sunt trei tineri care, la prima vedere, nu ies din tiparele obişnuite ale bucureştenilor aflaţi în al treilea deceniu de viaţă. Numai că viaţa lor de zi cu zi ascunde un amănunt foarte important: pasiunea pentru trenuleţele
Câteva sute de români au o patimă comună: trenuleţele electrice. Pentru aceştia, viaţa se împarte mai mult sau mai puţin egal între familie, serviciu şi cutiile cu locomotive, vagoane şi linii.
Cristian Caramlău, Andrei Horneţ şi Robert Tanasă sunt trei tineri care, la prima vedere, nu ies din tiparele obişnuite ale bucureştenilor aflaţi în al treilea deceniu de viaţă. Numai că viaţa lor de zi cu zi ascunde un amănunt foarte important: pasiunea pentru trenuleţele electrice. Pentru mulţi, o astfel de „ocupaţie“ nu reprezintă decât o joacă pentru cei care nu au ce face în timpul liber şi care, pe deasupra, este şi destul de costisitoare. Pentru cei trei, însă, la fel ca şi pentru alte câteva sute de români, momentele în care montează, repară sau pur şi simplu manevrează o locomotivă şi câteva vagoane pe o cale ferată în miniatură reprezintă împlinirea unui vis. „Majoritatea celor care au această pasiune este trecută de 30 de ani. Prin anii ‚80, au avut un start-set Piko. Apoi, forţaţi de dispariţia de pe piaţă a machetelor, au renunţat temporar la acele jucării. După 1990, când acestea au reapărut pe piaţă, «nebunia» a revenit, dezvoltându-se odată cu posibilitatea de a achiziţiona tot mai multe modele de vagoane, locomotive, gări etc.“, explică Andrei.
Investiţiile se fac în timp
Deşi nu le place să vorbească despre banii investiţi în pasiunea lor, cei trei mărturisesc că au chelt
