De la atâta democraţie, românilor ajunge să le iasă pe nas.

E un exces de producţie în industria dezbaterii care duce repede spre o nevroză ce ne arde circuitele. Suntem ţara în care vizionarii se calcă pe bătături. Avem două partide la guvernare, nu e normal să avem cel puţin două viziuni diferite? PSD şi PDL funcţionează deja ca două guverne în oglindă, fiecare cu obsesiile sale. Dar tot nu-i de-ajuns. Avem un şef al statului ai cărui consilieri au şi ei nişte viziuni, care uneori se suprapun peste cele ale preşedintelui însuşi. Şi tot nu-i de-ajuns. Avem lideri regionali, baroni de ieri şi de azi, care, la rândul lor, au un cuvânt de spus, o idee de avansat, o propunere cât de cât.

Liviu Dragnea se urcă repede în maşină şi vine la Bucureşti dacă viziunea lui e în pericol de a fi eclipsată de viziunea lui Traian Băsescu. Mazăre transmite şi el de la Constanţa: „Eu nu dau pe nimeni afară de la primărie, ba chiar mai angajez”. Emil Boc propune concediul fără plată ca măsură provizorie, totul e aprobat şi împachetat, dar a doua zi planul vizionar e aruncat la coş chiar de Băsescu.

Avem două viziuni în Educaţie. Ecaterina Andronescu alimentează presa cu explicaţiile planului său, stă toată ziua la emisiuni, aproape că ţine cursuri televizate, cheamă sindicatele la dezbateri, toată ţara e mobilizată. Totul e anihilat de declaraţiile seci ale liderilor PDL: „Votăm pachetul Miclea”.

Optimiştii spun că dezbaterea e prielnică şi că se va ajunge la o soluţie de mijloc care să împace pe toată lumea. Mai au două săptămâni să se hotărască, dar nici unul nu dă un semn că îl interesează ce spune celălalt. Această confruntare ar fi bună până la urmă, dacă n-ar fi o farsă a celor două partide. Vasile Blaga a pus mâna pe legile lui Miclea în timp ce căuta în borcanul cu pretexte pentru rupt Coaliţia. În acelaşi timp, Ecaterina Andr