Casa de Cultură a Sindicatelor păstrează un splendid aer de epocă, după mai bine de un secol de când a fost construită. Frumoasa construcţie din secolul XIX a avut pe vremuri mai multe destinaţii, printre care cea de gimnaziu de fete sau cazinou al ofiţerilor. telor a fost construită la sfârşitul secolului XIX, în 1892. Aici a funcţionat, până în 1900, Cercul Cultural Bistriţean. Pe urmă, holurile şi sălile clădirii au prins mirosul domnişoarelor de la Gimnaziul de fete, dar şi al bărbaţilor în uniformă, de pe vremea când aici era Cazinoul Ofiţerilor. Pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea a adăpostit Cazinoul Maghiar.

Gazdă a marilor scriitori

Din 1968, imobilul a intrat definitiv în proprietatea UGSR (sindicatul comunist), cu destinaţia Casa de Cultură a Sindicatelor.

George Coşbuc şi-a găsit aici o formă de existenţă post-mortem: Cenaclul Literar care îi poartă numele şi care se desfăşoară de 39 de ani în miros de cafea şi hârtii vechi, într-unul dintre birourile de la parter.

Nici Liviu Rebreanu nu a avut parte de mai puţină consideraţie: Festivalul Naţional de Proză denumit după autorul „Răscoalei” se defăşoară aici în fiecare an, începând din 1997.

Popa’s la Mărul de Aur

Din 1992, bistriţenii îşi descreţesc frunţile o dată pe an, cu Festivalul Naţional de Satiră şi Umor „Mărul de Aur”, organizat de Casa de Cultură a Sindicatelor. Cel mai rapid caricaturist din lume, „încoronat” de Guiness Book, Ştefan Popa Popa’s, a fost invitatul primei ediţii şi de atunci este o prezenţă permanentă la Bistriţa la împărţirea „mărului”.

Din 1969, o mână de oameni au înfiinţat în aceeaşi locaţie  ansamblul folcloric „Codrişorul”, un grup căruia îi mai lipsesc zece ani până la împlinirea unei vârste la fel de aurite ca mărul cu satiră şi umor. Cea mai proaspătă întrebuinţare a clădirii