Campania „Poveştile Oradei Mari” continuă cu prezentarea unor aspecte din trecutul Colegiului Naţional „Mihai Eminescu”. Lucrările la clădirea care adăposteşte astăzi Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” au început în 1872.

Potrivit informaţiilor prezentate de Liviu Borcea în „Memoria caselor”, în luna mai a acelui an, un cotidian local atrăgea atenţia opiniei publice asupra faptului că, prin actuala piaţă Traian şi de-a lungul străzii Roman Ciorogariu de azi, se aduseseră peste trei mii de care cu nisip, din cauza cărora un praf insuportabil acoperise străzile oraşului.

Lucrările au durat doi ani, construcţia fiind inaugurată în 1874. Clădirea a găzduit, încă de la început, două instituţii: Academia de Drept şi Arhigimnaziul patronat de ordinul călugăresc catolic al premonstratenşilor.

Academia înfiinţată de Maria Tereza

Academia de Drept fusese înfiinţată în 1870, de către împărăteasa Maria Tereza, iniţial având o singură specializare: filosofia. Cursurile cu profil de drept au început la academia orădeană în anul 1788. Academia dispunea de cea mai voluminoasă bibliotecă din oraş de la acea vreme, depăşind 9.000 de volume.

Mulţi dintre studenţii academiei erau români, fiind veniţi din întreaga Transilvanie, fapt ce rezultă dintr-o plângere pe care un anonim o trimise ziarului Nagyvarad (Oradea). Potrivit celor prezentate de Liviu Borcea, aici au studiat mulţi viitori jurişti români care au pregătit înfăptuirea Unirii din 1918. Printre aceştia se numără Emanuil Gojdu şi Gheorghe Pop de Băseşti. Clădirea Colegiului Naţional „Mihai Eminescu” este considerată, în prezent, un monument istoric de categoria B, de interes local.

Istoricul colegiului

În perioada ocupaţiei sovietice, aici a funcţionat, din 1946, Şcoala Sovietică nr. 1, pentru copiii celor din Armata Roşie. În 1948 s-