România va fi reprezentată pentru a doua oară la Campionatul Mondial de Fotbal a „Vagabonzilor”. Povestea lotului nostru, format din oameni ai străzii şi orfani, este impresionantă. Sursa: Arhiva personală

Pe 6 septembrie, la Milano, şase tineri, selectaţi după meciuri riguroase între centrele de plasament, fundaţii sau luaţi cu vorba bună de pe stradă se vor bate pentru un loc în clasamentul celor mai buni fotbalişti vagabonzi din lume.

Jucat în partide mici, de câte 14 minute, fotbalul de stradă n-are buget de milioane, iar transferurile se negociază după ce jucătorii se lasă convinşi că o miuţă face cât trei aurolacuri, o doză de stupefiante sau cât tot alcoolul de pe lumea asta.

Printre primii 25 ai lumii

Homeless World Cup ajunge, luna viitoare, la ediţia a şaptea. Strânge toţi copiii străzii de pe mapamond pentru o miuţă şi îi ambiţionează să lase în urmă vechile metehne, să se apuce de muncă şi de îngrijit familii. Pentru copiii străzii din România, cupa mondială de fotbal de stradă a fost ca momentul în care înfuleci lacom prima ciocolată a vieţii tale, după ce toată viaţa ai mâncat bătaie: dulce şi, mai ales, trecător. Una din regulile Homeless World Cup spune că un jucător poate participa o singură dată la un astfel de concurs, pentru a oferi multe şanse.

Anul trecut, în Australia, la ultima ediţie Homeless World Cup, echipa de şase boschetari români a fost scoasă din concurs de reprezentanţii Mexicului: „Au fost 12 meciuri, opt câştigate şi patru pierdute”, povesteşte Mihai Rosuş, din Timişoara, preşedintele echipei. S-au întors pe străzi cu victoria primei participări şi o mie de euro de căciulă: „Unul dintre ei şi-a închiriat o garsonieră pentru şase luni cu banii aceia. Altul a dat de băut trezi zile boschetarilor. Fiecare după cum l-a dus capul”, explică Rosuş.

„Nu ştiau cum