Vara se cam duce. Vine toamna, cu probleme grele şi cu mari întrebări. În vreme ce vom continua să suportăm apăsarea crizei globale, va fi oare în stare societatea românească, în cel de-al patrulea trimestru, să pună pe roate baza de lansare a unui avânt economic sănătos, care să mizeze pe mai multă eficienţă şi pe mai puţină inflaţie? Iată întrebarea cardinală. Şi nu e nicidecum gratuită. Ajustarea cu şase miliarde şi jumătate a deficitului extern, în numai şase luni, devine o şansă rară pentru România de a pune în aplicare, neîntârziat, un program care să asigure o inflaţie constantă, în jur de 2-3 la sută pe an, însoţită de un nou tip de creştere economică. După tandemul creştere economică accelerată plus dezinflaţie, din anii 2000-2008, am putea avea un nou tandem: creştere sănătoasă plus stabilitatea preţurilor.
Tocmai am lăsat în urmă unul dintre cele mai mari deficite externe din Europa. Motivul fiind o combinaţie nenorocită de factori defavorabili. Atât structurali, cât şi ciclici. Aşa că economia noastră nu a reuşit să asigure oferta de bunuri şi de servicii care să corespundă nevoilor ţării. Banii s-au înmulţit, piaţa a ajuns să fie plină de mărfuri, dar magazinele - în creştere explozivă - au vândut ani la rând cu predilecţie produse de import.
Un avânt economic sănătos, care fireşte că s-ar regăsi în consum, nu poate însă pleca decât de la o nouă ofertă de bunuri şi servicii. Fapt ce implică, fără îndoială, grăbirea reformelor structurale. Începând, bineînţeles, cu restructurarea balanţei comerţului cu străinătatea. Şi care, ca orice balanţă, are două talere. Pe unul cântărim exporturile. Pe celălalt, importurile. Din ianuarie până acum, timp de mai bine de un semestru, am avut nu numai căderi record de exporturi, ci şi căderi record de importuri. E limpede că, în condiţiile scăderii drastice a cererii externe, nu am m
