Discutiile de grup de la unele televiziuni, dialogurile intre unele spirite luminate ascund adesea optiuni bine structurate si/sau stipendiate care intind capcane cognitive ingenioase. Am citit cu aceasta grila de lectura psihosociologica o carte de literatura, aparuta nu demult, Dubla cetatenie, de Nicolae Turtureanu. O literatura bogata, provenind din zonele psihologiei organizationale si psihosociologiei clinice, descrie viata in institutii si organizatii: cultura institutionala, distributia functiilor, liniile de influenta, lupta dintre grupuri pentru control si putere. Se instituie, in fiecare organizatie, un anumit tip de context care stabileste cadre normative (interdictii, deviante), care da coerenta intregului si construieste semnificatii cognitive. Totul se converteste in relatiile specifice ce se stabilesc intre indivizi si intr-o cultura proprie. Intreprindere, spital, universitate, redactie, grup de initiativa - toate acestea pulseaza de viata socio-afectiva, nu sint simple birocratii; stimuleaza sau ingradesc miscarea ideilor, inspira sau blocheaza creativitatea. Cea mai importanta caracteristica a institutiei este insa sistemul de control reciproc al indivizilor - un fel de "democratie participativa", care poate lua insa adesea forme patologice. Suspiciunea, lupta intre grupuri, coalitiile pentru a controla pe "ceilaltI" sint numai citeva dintre resursele pe care le ofera organizatiile. Lucrurile se complica daca luam in seama si complexitatea de forte care creeaza Situatia, cum descrie un psihosociolog american, Philip Zimbardo, descoperitorul "efectului Lucifer", acest fenomen. Orice institutie este plasata intr-o matrice politica si istorico-culturala care defineste situatiile si le legitimeaza. Situatia plaseaza indivizii si grupurile intr-o organizare a fortelor, virtutilor si vulnerabilitatilor, organizeaza totul intr-o "mantra" care apare din ex