Chiar dacă are doar 21 de ani, îi place meseria de ospătar şi o face cu zâmbetul pe buze. Nu s-a văzut niciodată făcând asta, dar acum nu ar mai face altceva. Profil

Născut - Timişoara, 15.06.1988.

Studii - Liceul Energetic Timişoara.

Experienţă - Ospătar.

Familie - Necăsătorit, fără copii.

Poartă uniformă mai bine de jumătate din zi şi se plimbă printre mesele oamenilor pentru a fi sigur că au tot ce le trebuie. Chiar şi atunci când este obosit ştie că este acolo pentru a le fi de ajutor clienţilor.

Lucian a ajuns ospătar din întâmplare. Un prieten, care şi el era ospătar, i-a sugerat că ar trebui să încerce, iar el s-a lăsat convins. L-a luat sub aripa lui şi l-a învăţat secretele meseriei. „Nu aveam nicio trebă cu domeniul acesta, dar prietenul meu mi-a spus că mă învaţă el tot ce trebuie să ştiu“, a spus Lucian.

Emoţii de început

Prima zi de muncă a venit mai devreme decât se aştepta. „M-a sunat prietenul meu şi mi-a spus să vin la lucru în jumătate de oră pentru că aveau nevoie de un înlocuitor pentru o colegă.“, şi-a amintit timişoreanul. A avut timp doar să se aranjeze şi apoi a intrat direct în tură. Munca nu a fost uşoară şi el era începător. Primele două săptămâni au fost cele mai grele pentru Lucian.

„La început doar debarasam mesele. Apoi am început să duc şi comenzi. Aveam emoţii mari şi le mai încurcam câteodată, dar apoi mi-am intrat în mână“, a mărturisit tânărul. Relaţiile lui cu colegii sunt foarte bune şi nu i-a fost greu să se integreze pentru că îi cunoştea pe mai toţi dintre ei. „Obişnuiam să mai vin pe aici, dar nu m-am gândit vreodată că o să ajung să lucrez cu ei“, a recunoscut Lucian.

Niciun regret

Timişoreanului nu-i pare rău că a devenit ospătar şi  spune a învăţat să se bucure de partea bună a meseriei.