De la Akaki Akakievici încoace soarta bugetarului e nesigură şi aproape totdeauna nedreaptă din punctul lui de vedere. Visul său e să rupă lanţul care-l leagă de piciorul biroului şi de umorile şefului direct. Bugetarul mic joacă la loto, speră într-o moştenire şi crede în ceea ce îi scrie la horoscop. E milos cu cîinii fără stăpîn, iar coşmarul lui sînt controalele „inopinante”. Relaţia îndelungată cu publicul l-a făcut nevricos şi sub stratul său subţire de amabilitate se ascunde o fiară care i-ar mînca pe cei care îi toacă nervii de dincolo de ghişeu. Dacă a fost angajat pe pile, urmăreşte înfrigurat cariera celui care i-a asigurat locul într-un birou. Cîtă vreme protectorului îi merge bine, se simte şi el asigurat. Dacă protectorul e lovit de vreun ghinion, pe el încep să-l bîntuie presimţiri negre. Bugetarul angajat prin concurs sau care ocupă o funcţiuţă de care e nevoie are întotdeauna mai mult de lucru decît ceilalţi din birou, face ore suplimentare şi se teme să nu fie sabotat de colegii care n-au de făcut mare lucru. Cînd se vorbeşte de vreo reducere de personal pe el îl cheamă primul şeful la o discuţie – fiindcă el şi-ar putea găsi imediat de lucru în altă parte, nu ca „ăştilalţi” care ar rămîne muritori de foame dacă i-ar da afară. Cum n-are protectori, el nu avansează decît dacă se mai dă vreun concurs la care nu se înscrie nici o pilă. Tot lui i se spune mai întîi de un eventual concediu fără plată, iar acum, cu reducerile astea de posturi pe cît punem pariu că la o eventuală evaluare el(sau ea) va fi trecut în şomaj fiindcă n-are pe nimeni care să-i ţină spatele, încît membrii comisiei de evaluare îl pot da afară fără să se teamă că vor primi un telefon să-l pună la loc, dacă nu vor să treacă şi ei prin faţa unei comisii de evaluare.

O soluţie pentru corectitudinea eventualelor evaluări ar fi ca membrii comisiilor să fie aduşi din străinătat