Avem cel mai mic număr de spectatori pe stadioane la mia de locuitori din Europa

România a reuşit cea mai tîmpită performanţă publică din toate orînduirile şi din toate ţările, de cînd omenirea a descoperit relaţia dintre pîine şi circ: spectacolul fără spectatori. Deocamdată numai pe stadioane, în fotbal şi în atletism.

În atletism, în chip natural şi profund balcanic, fără nici o osteneală, doar prin lene, minciună, laşitate şi miniştri ai sportului nevolnici ori de-a dreptul penali, dar în fotbal prin conlucrarea în timp a galeriilor de asalt ale cîtorva cluburi cu o jandarmerie temperată de o legislaţie timidă, cu un Minister de interne făcînd, prin tradiţie, un profit ilicit din afacerea sportivă, cu o Justiţie extrem de sensibilă la interesul subteran al Internelor, şi cu o mînă de patroni cooperativizaţI, pentru care banii tribunelor pline sunt un necaz pe lîngă cîştigurile obţinute cu tribunele goale. Şi, peste toate, cu oblăduirea ipocrită, cu regie de operetă, a Federaţiei şi a Ligii. Pentru România, orice adunare de lume, nu contează că-i vorba de fotbal sau de o revoluţie, e un mare disconfort guvernamental.

Avem cel mai mic număr de spectatori pe stadioane, la mia de locuitori din Europa! Marele public stă pitit în faţa televizorului, îndelung jignit, îndelung sancţionat pentru vina unui număr perfect controlabil de golani. Oamenii de treabă nu se adună laolată cu golanii nicăieri în lume. Cînd patronii fotbalului nostru par a fi afectaţi de scandalurile fanilor, tot ce bagă de seamă marele public din faţa televizorului e că patronilor le stă foarte bine lîngă golani. Că mîrlăniile şi ieşirile lor cu parfum adesea penal merg de minune împreună cu scandările murdare ale ultraşilor.

Federaţia, Liga Profesionistă, Justiţia, Internele, patronii de cluburi şi funcţionarii din ministerul sportului ar pune această situaţie în relaţie