Mai nimic bun. Ar fi greu, daca nu imposibil, sa gasim un raspuns mai onest si corect fata de cineva care ne-ar intreba ce am facut in cei 20 de ani care au trecut de la sfarsitul epocii comuniste.

Nu am facut nimic bun nici in economie, nici in educatie, nici in viata politica, nici in societate civila. Peste ani si ani, aceasta perioada va ramane in istorie ca un timp mort, in care Romania s-a zbatut din criza in criza incercand sa reformeze o societate primitiva, saraca, corupta si inca suferind de puternice trauma postcomuniste.

O perioada in care scopul principal al politicienilor a fost sa se imbogateasca rapid si sa isi spele trecutul patat, in cele mai multe cazuri, atat de adanc incat toata Marea Neagra nu ar fi reusit sa il albeasca.

Pe langa politicieni, intersectati si inruditi cu ei, au rasarit marii oameni de afaceri ai Romaniei. Fosti soferi de TIR, brutari, ospatari, chelneri, vanzatori de gogosi, oeieri, cofetari, dar mai ales securisti, turnatori si tortionari, cu totii au format peste noapte topul celor mai bogati romani. Pentru ei libertatea de dupa '89 le-a adus implinirea celor mai mari visuri, la fel ca si implinirea tuturor frustrarilor.

Pentru restul, cei 20 de ani au reprezentat o perioada de nesfarsite crize, de saracie aproape continua si de sacrificii imense pentru implinirea unor vise de o viata, precum cumpararea unei masini sau a unei case.

Insa, peste toate s-a instalat, constant si sigur, greata fata de politica si politicieni. Peste greata s-a suprapus pierderea increderii intr-un viitor mai bun, blazarea si resemnarea ca ceva ar mai putea fi schimbat.

Romania pare a fi singura tara din lume incremenita intr-un proiect - intr-unul singur: Reforma, care pare a dura o vesnicie si nu se va termina niciodata. Pana in decembrie 1989 toti visam la libertate ca la o co